Traseele turistice în momentul de față nu mai prezintă nicio siguranță din cauza urșilor
Șef Salvamont: „Traseele turistice în momentul de față nu mai prezintă nicio siguranță din cauza urșilor”
20Specialiștii atrag atenția că din cauza înmulțirii fără precedent a urșilor, cazurile precum cel al tinerei de 19 ani, atacată pe traseul Jepii Mici, din Munții Bucegi, care a murit mai apoi după ce fiara a aruncat-o într-o prăpastie, vor continua.
Șeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera, a explicat pentru „Adevărul” care pot fi cauzele pentru care urșii devin agresivi și a recunoscut că în general nu prea ai nici o cale de scăpare în fața unei sălbăticiuni, în ciuda tuturor recomandărilor.
Acesta a recunoscut și că era doar o chestiune de timp până aveam să ne confruntăm cu tragedii, dată fiind scăparea de sub control a acestei specii.
Cauzele agresivității urșilor
„Te întâlnești toată ziua cu ei, la munte, deal și mai nou și la câmpie… Personal, nu sunt iubitor de sânge, nu mănânc carne de vânat, sunt salvator. Dar cred că nu există altă variantă decât împușcarea. Din păcate, cu cât ne ducem mai mult în timp, o să trebuiască să fim mult, mult mai duri în a vâna și a scoate aceste animale din zonele peste care au pus stăpânire. Și nu mă refer la exemplarele de la munte, ci la cele care au ajuns, spre exemplu, până la Drăgășani, Bălcești (la zeci și sute de kilometri depărtare de munte, la câmpie – n.red.). Vă dați seama ce stres este pe acest animal dăruit de natură cu blană pentru zonă grea, de munte, zonă rece, să stea la câmpie? Nu se poate duce la munte pentru că-l omoară altul care este mai puternic”, a atras atenția șeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera.
Despre urși se știe că se află în vârful lanțului trofic, nu au dușmani naturali, fiind o specie oportunistă, care se adaptează condițiilor de mediu, unde găsesc o sursă ușoară de hrană profită de ea. Doar alte exemplare mai puternice și omul pot fi inamicii săi: „Și atunci stă în nemernicia asta de căldură, unde nu este mediul lui, mănâncă ce nu mănâncă de obicei… E normal să devină agresiv în atare condiții. Pe unde nu circulă turiștii, stă un urs puternic. Și cel care trece peste 20 de ani este extraordinar de agresiv, pentru că nu mai pune grăsime pe el, și mănâncă orice și de oriunde. Atacă tot ce-i iese în cale. Cum simte sfârșitul, ar face orice ca să trăiască”.
La fel de agresivi devin și puii, tot din cauza instinctului de supraviețuire, de foame și de teamă că nu pot merge oriunde, pentru că alții mai puternici i-ar omorî.
Legat de comportamentul straniu al fiarei sălbatice, Mircea Lera a mai amintit „În mod normal după ce omoară o vacă, ursul nici nu ar mai trebui să mănânce o lună de zile… Și tot în mod normal, ursul ar trebui să atace animale toamna târziu, iarna, când trebuie să acumuleze grăsime, pentru perioada în care hibernează, deci nu ar trebui nici să atace în perioada asta. Dar este posibil ca cei agresivi să fie dintre cei mai bătrâni, cărora le este tot timpul foame”.
În ultimii ani, urșii au început să iasă tot mai des și mai mult din arealul lor: „În mod normal dacă ursul are habitatul de 10 km pătrați la munte, nu la deal, nu are nici o treabă, se retrage, se duce în zonele în care nu circulă lumea, nu e așa de agresiv. Dar în momentul de față, mă pun în locul lui. Dacă sunt un urs la vreo 10 ani, cel de 15 ani este unul dominant. Între 15 și 20 – 22 de ani este un urs puternic. Dacă mă aleargă, să mă omoare, unde fug? Exemplarul mare nu vine unde sunt oameni! Dar, dacă dau peste oameni pe care-i consider un pericol, îi voi ataca! Să știți că poate să mănânce carne și de om, chiar dacă nu este un animal carnivor, având în vedere că 80% din hrana sa este una vegetală. Nici căldură nu-i face foarte bine. Este iritat și din această cauză. Dar cel mai speriat este ursul care nu este puternic și care devine astfel agresiv cu tot ce-i iese în cale”.
„A început să-mi fie și mie teamă, deși merg prin păduri de 50 de ani”
Șeful salvamontiștilor vâlceni a recunoscut și că nu prea există soluții pentru a te apăra de un urs agresiv și că, în ciuda vastei sale experiențe, la rândul său, a ajuns să se teamă de fiarele sălbatice scăpate de sub control: „În mod normal, nu prea te poți apăra de urs. Eu am variantele mele, dar a început să-mi fie și mie teamă. Merg de 50 de ani prin păduri, pe munte și până acum n-am avut niciodată nici un fel de teamă. Am mers și zi, și noapte, am dormit pe toate văile, pentru că ursul, în mod normal, dacă are locul lui acolo, nu vine în fața omului, stă retras. A început să-mi fie frică. Și m-am întâlnit, nu o dată, cu ursul. Doar că situația de acum nu are nici un corespondent…”.
A mărturisit și cum a reușit să scape cu viață, după o astfel de experiență terifiantă, deși nu întotdeauna soluția aleasă de el poate fi o cale de scăpare: „Este drept că ursul poate să alerge cu 60 – 80 km/h, din trei salturi este lângă tine. Asta știu din propria experiență. Dar, nu știu exact cum am scăpat. Am fugit pe o coastă, am sărit pe niște stânci… Unde exact ne-am despărțit, nici acum n-aș ști ce să spun. Îmi amintesc doar că un kilometru și jumătate, până la Stânișoara (pe Muntele Cozia – n.red.) nu m-am oprit din alergat. A trebuit să stau apoi o jumătate de oră ca să-mi revin”.
De ce nu se cunoaște cu certitudine numărul persoanelor atacate de urși
Mircea Lera a mai menționat și că, din păcate, nu există o statistică exactă a victimelor umane, pentru că cele mai multe dintre atacuri nu sunt raportate și prin urmare nici înregistrate: „Sunt multe atacuri în zona stânelor, despre care ciobanii nu vorbesc… La animalele, nimeni nu mai ține scorul. Dacă înainte vorbeam despre un atac la doi – trei ani, apoi unul la un an, două atacuri pe an, acum vorbim de „fără număr”… Numai eu știu despre șapte – opt astfel de cazuri în ultima perioadă, doar în Vâlcea”.
La finele săptămânii trecute, spre exemplu, în Masivul Cozia, la un concurs de alergat pe Vârful Turneanu, participanții s-au trezit cu ursul printre ei. Și tot pe Cozia, într-o altă zonă, în urmă cu două săptămâni, o familie cu doi copii a văzut un exemplar care a coborât dintr-un cireș. O altă cunoștință de-a salvamontistului șef a povestit că alerga pe munte când s-a trezit cu un urs pe urmele sale.
La fel, în Buila din Munții Căpățânii, au existat câteva atacuri în ultima perioadă: „În general în aceste zone stau exemplare mai mici. Doi turiști, în urmă cu o lună, s-au întors din drum tot de pe traseu turistic. Au fugit, iar ursoaica s-a luat după ei, noroc că erau buni la fugă…. Cert este că nu e în regulă ce se întâmplă. Pe Cozia, turiștii se întâlnesc mereu cu urși. Acum vreo lună și ceva îl căutăm pe bărbatul acela dezbrăcat și un urs ne-a tăiat calea. S-a uitat la noi și apoi a plecat. Nici nu ști cum să reacționezi ori cum reacționează animalul…, cum s-a întâmplat în cazul fetei de la Bușteni. Mai grav, în acest caz, este că a mușcat din ea”.
Și dacă pe vremuri, chiar și în pădurile din zonele limitrofe ale orașelor, mai veneau urșii la mâncare, acum nimeni nu mai are curaj să înnopteze, nici măcar în zonele amenajate în acest sens.
„O să ajungem să ne fie frică să mai ieșim din casă”
„Potecile turistice, din punctul acesta de vedere, nu mai sunt sigure deloc… E nenorocire! Din punctul nostru de vedere, al salvamontiștilor, traseele turistice în momentul de față nu mai prezintă nici o siguranță…. O să ajungă să ne intre și în case, și nu mă refer doar în zonele montane, unde deja acest lucru se întâmplă… Nici nu se mai pune problema că nu vom mai merge la munte, pentru că ne va fi frică să mai ieșim din case… S-a terminat cu pădurea, cu aerul curat, cu totul. O să stăm închiși… Colegi de-ai mei au început să se înarmeze cu niște spray-uri paralizante, dar din punctul meu de vedere nici acelea nu sunt foarte eficiente…”, a mai spus salvamontistul șef referindu-se la faptul că atunci când vântul bate în direcția greșită, gazul în loc să ajungă la animal va ajunge la om.
„Ce fac? Mă poziționez invers, ca să dau cu spray-ul. Povestea aceea cu să facem pe mortul când vedem un urs, pe care toți am auzit-o în copilărie, nu este din păcate plauzibilă… De aceea și spun – cu cât ne îndepărtăm în timp, lăsăm problema fără să căutăm soluții, cu atât și vânătoarea sau extragerea lor din vânat va fi din ce în ce mai dură. Vom trece de la o extremă la alta, pentru că nu va exista o altă variantă decât să ne limităm la cât permite spațiul carpatic acestei specii”.
Potrivit legislației actuale, ursul este o specie protejată, pe cale de dispariție. Surse din ocoalele silvice ne-au confirmat că, dacă înainte de Revoluție, se estimau că în România trăiesc în jur de 4.000 – 4.500 de exemplare de urs carpatin, în realitate, numărul acestora s-a triplat, mai ales din 2016 încoace, de când s-a schimbat legislația, în ciuda statisticilor oficiale, care menționează doar o dublare a acestor efective. Astfel se explică și numărul incredibil de mare de atacuri al fiarelor sălbatice în gospodăriile oamenilor dar și asupra turiștilor, precum și de ce comunitățile din zona montană, în special, au ajuns să stea efectiv pe un „butoi cu pulbere” din cauza urșilor.
Leave a Comment