Un vânător cedează cicălelilor nevestei şi o duce la vânătoare. Acolo, îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemenea, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el, ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuşcătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certându-se zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal. Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
– Bine duduie, bine, e în ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el…